Legea concediului de maternitate este în favoarea ambilor părinți?

Rata natalității nu este tocmai îmbucurătoare. Iar în ultimii ani, a înregistrat cele mai scăzute niveluri în România. Problemele financiare și frica de a pierde locurile de muncă sunt de vină în multe cazuri. Totuși, legislația în vigoare aduce o serie de beneficii pentru părinți.

Legea concediului de maternitate nu trebuie să fie confundată cu cea a concediului de creștere a copilului, așa cum se întâmplă în multe situații. De aceea, e bine să te informezi din surse de încredere, pentru a nu se crea confuzii. Concediul maternal se traduce prin perioada de concediu la care au dreptul viitoarele mame, atât înainte, cât și imediat după nașterea copilului. Pe de altă parte, concediul de creștere a copilului în vârstă de până la doi sau trei ani (dacă este vorba despre copii cu dizabilități) se poate acorda oricăruia dintre părinți, dacă aceștia îndeplinesc condițiile impuse de legislația în vigoare.

Ce prevede legea concediului de maternitate

Concediul maternal se traduce prin perioada de concediu la care au dreptul viitoarele mame, atât înainte, cât și imediat după nașterea copilului. Prioada acestuia se extinde pe 126 zile calendaristice și se împarte în concediul prenatal, de 63 de zile, și concediul postnatal, tot de 63 de zile. Totuși, potrivit legislației în vigoare, „concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice”. Drept urmare, angajatele însărcinate pot alege un concediu prenatal de maximum 84 de zile calendaristice și un postnatal de minimum 42 de zile calendaristice. Sau, din contră, există persoane care doresc să lucreze până la momentul nașterii și să beneficieze de concediul de maternitate de 126 de zile ca postnatal. Și persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină după luna a șasea, durata minimă a concediului postnatal fiind de 42 de zile.

Ești angajat sau nu în concediul maternal?

Codul Muncii precizează condiții clare privind acordarea concediului de maternitate și contractul individual de muncă:

-Contractul se suspendă de drept în acest caz (Art. 50)

-Concedierea nu poat fi dispusă pe durata concediului (Art. 60)

Concediul de maternitate se consideră activitate prestată, la fel ca și concediul de risc maternal sau concediul pentru îngrijirea copilului bolnav. De aceea, durata concediului de odihnă anual nu este afectată negativ de acestea. De asemenea, dacă concediul de maternitate sau de risc maternal apare în timpul concediului de odihnă, acesta se întrerupe, urmând ca salariata să efectueze restul zilelor de concediu după încheierea concediului de maternitate sau risc maternal.

Cine și cum primește indemnizația

Indemnizația de maternitate înseamnă 85% din media veniturilor brute lunare obținute în ultimele 6 luni din cele minimum 12 luni de stadiu de cotizare și este suportată integral de către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Este un venit neimpozitat, fiind reținută doar contribuția la CAS. Pentru a putea beneficia de indemnizație, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

 

- să fi cotizat minimum 6 luni la contribuția pentru concedii și indemnizații;

-să ai domiciliul pe teritoriul României;

-să existe un certificat medical care să ateste sarcina, eliberat de medicul curant, care are convenție cu CAS.

 

Important de menționat este faptul că, în cazul unor evenimente nedorite, precum nașterea unui copil mort sau decesul copilului în perioada concediului postnatal, indemnizația se acordă pe toată perioada. În plus, există situații în care indemnizația poate fi acordată și altor persoane, conform art.39 din OUG nr.158/2005, cum ar fi reprezentantul legal sau mandatarul desemnat prin procură. Soțul supraviețuitor, copiii, părinții sau persoanele care dovedesc că au îngrijit persoana până la data decesului pot beneficia de indemnizație, în cazul în care beneficiara de drept decedează.

Pentru salariatele angajate, angajatorul este cel care se ocupă de aceste calcule și plăți. Însă, conform legii, “persoana asigurată sau reprezentantul legal sau mandatarul desemnat prin procură se obligă să anunțe angajatorul despre acordarea concediului medical și să depună certificatul de concediu medical până cel târziu la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a acordat concediul medical”. Potrivit Ordinuui 1092/745/2020, în vigoare de la 2 iulie 2020, certificatul de concediu medical constituie ordin de plată, în baza căruia se acordă indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, precum și indemnizațiile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. Medicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completatea. Necompletarea lor sau completarea eronată constituie contravenție și se sancționează.

 

Cine beneficiază de concediul de creștere a copilului?

Concediul de creștere a copilului în vârstă de până la doi sau trei ani (dacă este vorba despre copii cu dizabilități) se poate acorda oricăruia dintre părinți, dacă aceștia îndeplinesc condițiile impuse de legislația în vigoare. Cât timp părintele beneficiar se află în concediul de creștere a copilului, acesta are dreptul să primească o indemnizație și, în anumite situații, chiar și de venituri din alte surse. Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului 111/2010, atât mama, cât și tatăl au dreptul să beneficieze de concediu și sumele aferente pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani. Dar numai dacă au realizat, timp de cel puțin 12 luni, venituri impozabile în ultimii doi ani anteriori nașterii.

"Persoanele care, în ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit (...), beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv trei ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.", se specifică în lege.

În afară de banii obţinuţi din salarii, activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, cele 12 luni de venituri necesare anterior naşterii copilului pot fi constituite integral şi din perioade în care, de exemplu, solicitanţii au beneficiat de şomaj, concediu medical (excluzând concediu prenatal), pensie de invaliditate sau concediu fără plată pentru creşterea copilului. În plus, perioadele pentru care au beneficiat de șomaj tehnic decontat de stat sau au primit indemnizația acordată profesioniștilor ca urmare a situațiilor produse de pandemia de coronavirus, acordate pe baza OUG 30/2020, OUG 111/2021, OUG 132/2020, sunt luate în calcul pentru stabilirea vechimii necesare pentru acordarea concediului de creștere.

Ce condiții trebuie îndeplinite

Foarte important de știut este faptul că indemnizația și concediul se acordă pentru fiecare copil născut, nu doar o singură dată. În plus, părintele care dorește concediul de creștere a copilului trebuie să îndeplinească anumite condiții:

 

-să fie cetățean român, străin sau apatrid (adică fără cetățenie);

-să aibă domiciliul/reşedinţa pe teritoriul României;

-să locuiască în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.

 

Dacă ambele persoane din familie au dreptul la concediu, atunci cel puțin o lună din perioada totală este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept, cunoscută şi sub numele de "luna tatălui". Și asta pentru că, în cele mai multe dintre cazuri, mamele sunt cele care intră în concediu. În situația în care celălalt părinte nu face acest lucru, indemnizația se acordă doar pentru 23 de luni sau 35 de luni (în cazul copilului cu dizabilități).

 

În ce constă beneficiul financiar

Conform Potrivit OUG nr. 111/2010, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Indemnizația nu se cumulează cu salariul. Astfel, dacă părintele decide să se întoarcă mai devreme la muncă, pierde banii aferenți indemnizației pentru creșterea copilului, dar poate solicita și primi așa-numitul stimulent de inserție. Indemnizația nu poate fi sub 1.314 de lei, nici peste 8.500 de lei, indiferent cât de mari ar fi veniturile părintelui. O altă prevedere se referă la naşteri dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, când indemnizaţia se calculează ca fiind 85% din veniturile impozitabile obţinute cel puţin 12 luni din ultimii doi ani la care se adaugă la 1.314 lei, începând cu al doilea copil provenit din această sarcină.


Pe de altă parte, legislația nu permite ca cel care primește indemnizația pentru creșterea copilului să realizeze și alte venituri în perioada respectivă. Totuși, OUG nr. 111/2010 a prevăzut și câteva excepții de la această regulă:

-persoana primește sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu (cum ar fi tichete cadou sau prime);

-cel îndreptățit primeşte indemnizaţii în calitate de consilier local sau judeţean, indiferent de nivelul acestora;

-beneficiarul realizează, în decursul unui an calendaristic, venituri supuse impozitului, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu, al căror nivel net nu depăşeşte de cinci ori cuantumul minim al indemnizaţiei (adică 6.570 de lei).

În plus, cei care obțin venituri din chirii nu riscă pierderea indemnizației, la fel ca și cei care obțin venituri din dividente. Totuși, indemnizația poate fi executată silit pentru orice tip de datorie, potrivit deciziei CCR.


Cum se obține indemnizația


Părintele care solicită concediul și indemnizația de creștere a copilului trebuie să prezinte actele doveditoare la agenția teritorială de plăți și inspecție socială pe raza căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa. Termenul de depunere a dosarului de indemnizație  este de 60 de zile lucrătoare de la finalizarea concediului de maternitate, de 42 de zile. Cererile sunt soluţionate în 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la agenţiile teritoriale, urmând a fi comunicate solicitanţilor în cinci zile lucrătoare de la emitere.