Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale, până nu demult considerat a fi o boală imaginară, este un fenomen tot mai frecvent întâlnit în lumea modernă și nu doar în lumea corporatiștilor, așa cum se crede.
Din anul 2019, Organizația Mondială a Sănătății a introdus sindromul burnout în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD). Asta înseamnă pentru populație un sprijin pentru prevenirea si combaterea instalarii sindromului burnout. Poate asigura angajatului un concediu medical plătit, consiliere psihologică sau un program de reintegrare profesională după vindecare.
Burnout-ul este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională, care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. Pentru prima dată acest termen a fost menționat de psihologul Herbert Freudenberger in cartea sa ”Burnout: The High Cost of High Achievement”, scrisă în 1974.
Etapele prin care trece o persoană pană ajunge la epuizare sunt: nevoia puternică de afirmare, neglijarea nevoilor personale, apariția situațiilor conflictuale, fie acasă fie la birou, negarea problemelor, izolarea de familie și de grupul social, schimbarea comportamentului, autodevalorizarea, sentimentul de gol interior, stări depresive, colaps fizic și emoțional.
S-a constatat că mediul ostil nu reprezintă întotdeauna factorul care cauzează în mod direct burnout, ci trebuie să îi fie direct asociată şi inabilitatea individului de a face față unor noi condiții de la locul de muncă.
Nevrotismul, extraversiunea și conștiinciozitatea sunt trăsături de personalitate care oferă predictibilitate pentru cel puțin două dintre dimensiunile sindromului burnout.
Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la locul de muncă și nici măcar cu locul de muncă fizic (el putând apărea inclusiv în cazul muncii de acasă), ci cu stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfacția față de activitatea desfășurată zilnic și sentimentele de inutilitate resimțite.
Tipuri de burnout
– Burnout-ul individual este cauzat de vorbirea negativă de sine excesivă, nevroza și perfecționismul. Când îți plasezi standarde extrem de ridicate pentru tine sau crezi că nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun.
– Burnout-ul interpersonal este cauzat de relații dificile cu ceilalți la serviciu sau acasă.
– Burnout-ul organizațional este cauzat de o organizare slabă, de cerințe extreme și de termene nerealiste, care te fac să simți că ratezi termenul și că locul tău de muncă este în pericol.
Cauzele burnout-ului
Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi de acest sindrom din cauza unor predispoziții genetice sau a unor momente dificile din viață (traumă, divorț, deces ). Trăsăturile de personalitate precum pesimismul, perfecționismul, labilitatea emoțională, capacitatea redusă de adaptare la situații de stres, nevoia de a deține controlul, competitivitatea au și ele un aport negativ.
Când vorbim despre mediul de lucru, principalii factori asociați cu apariţia burnout-ului sunt: presiunea de timp exagerată, lipsa de comunicare și sprijin din partea unui manager, lipsa clarității rolului, lipsa autonomiei, volumul mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusă, tratamentul nedrept precum bullying sau favorizarea altor colegi.
Există și cauze care țin de stilul de viață, precum timpul liber insuficient, lipsa orelor necesare de odihnă și somn, lipsa orelor rezervate pentru familie, sport și relaxare, alimentația nesănătoasă.
Burnout-ul a fost semnificativ asociat cu un consum mai mare de fast-food, cu o activitate fizică redusă, cu un consum crescut de alcool și cu utilizarea frecventă de antialgice.
Semne și simptome
În stadiile incipiente, simptomele burnout-ului includ cefalee, oboseală, sentiment redus de realizare, reziliență scăzută, labilitate dispozițional-afectivă și conflicte interpersonale.
Dacă aceste semne și simptome nu sunt recunoscute și, ulterior, „tratate”, sindromul de epuizare profesională trece treptat într-un stadiu avansat, caracterizat prin prezența simptomelor somatice, așa cum sunt retragerea socială, depersonalizarea, cinismul, epuizarea, iritabilitatea, astenia, senzația de subapreciat și suprasolicitat.
Așa recunoști burnout-ul:
– dificultăți de concentrare
– scăderea capacității de a rezolva probleme
– oboseală permanentă
– lipsa energiei și a motivației
– sensibilitate
– retragere în sine
– furie
– agresivitate
– pierderea sensului
– stimă de sine scăzută
– tulburări ale somnului
– dureri de cap
– dureri de stomac
– izolare socială
– consumul de alcool și/sau droguri
Consecinţele sindromului de burnout în plan organizaţional
– insatisfacţia profesională, persoana în cauză renunţând la inițiativă sau neimplicându-se, atât în munca în sine, cât şi în raporturile cu organizaţia
– scăderea iniţiativei în muncă
– reacţii nepotrivite faţă de colegii de muncă
– deteriorarea randamentului și a productivităţii
– creșterea numărului de concedii medicale
Nici salariații care lucrează de acasă nu sunt scutiți de această afecțiune. Iar linia este cu atât mai fină acum, într-un moment în care ești mai dispus să accepți un „meeting” după program, pentru că are loc în propria sufragerie, iar angajatorul sau șeful își imaginează că ești acasă și poți participa.
Munca la distanță estompează, așadar, barierele dintre orele de program, fusul orar după care lucrează angajații ori zilele de weekend. Este însă de datoria managerilor să țină o evidență clară a angajaților din fiecare proiect, să aibă mereu la îndemână pontajul electronic și să vadă concret câte ore a muncit fiecare persoană. Doar așa poate fi evitată epuizarea echipei, prin distribuirea corectă a sarcinilor de lucru. Si, mai mult ca oricând, să evite supraîncarcarea unor angajați cu îndatoriri suplimentare, pentru a suplini scăderea productivității altor membri ai echipei.
Atentie, în acest context, și la persoanele care se oferă mereu să participe în proiectele noi ori acceptă să preia sarcini noi. Munca fără oprire este tot un sindrom al burnout-ului profesional și afectează viața personală și echilibrul interior.
Diferența dintre burnout și stres
Stresul este rezultatul unei tensiuni pasagere, pe când burnout-ul al unei tensiuni continue, permanente. Burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare, care rezultă dintr-un dezechilibru pe termen lung între exigențe și resurse, deci al unui stres profesional prelungit.
Stresul există independent de burnout, pe când acesta din urmă este indispensabil legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi depășit. În schimb, stresul incorect sau prost gestionat se transformă în burnout.
Burnout-ul conține mai multe aspecte obiective, sociale. În burnout, caracteristicile și constrângerile reale ale vieții profesionale trec în prim-plan. Burnout-ul apare atunci când individul nu mai face față constrângerilor profesionale.
Depresie versus burnout
Există mai multe boli care au trăsături similare cu sindromul burnout, printre care și depresia. Atât sindromul burnout, cât și depresia includ oboseală excesivă, tristețe accentuată și performanțe reduse la locul de muncă. Însă, unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice. În primul rând boala apare, în majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de muncă. În cazul depresiei, gândurile negative sunt legate de toate aspectele vieții.
Alte simptome ale depresiei includ o stimă de sine scăzută, un sentiment de inutilitate a vieții și tendințe suicidale. Acestea nu sunt simptome tipice ale sindromului burnout. Așadar, cei care suferă de extenuare profesională nu au întotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout crește riscul de a deveni depresivi.
Tratament și prevenție
Burnout-ul nu este o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă, mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea anumitor abilități de adaptare determină de multe ori „dispersarea” epuizării. Gestionarea burnout-ului ține atât de companie, cât și de angajat.
Printre aspectele care țin de organizație se numără:
– programe de asistare a salariaților
– traininguri de management al stresului
– intervenții punctuale în situatii de stres
Printre aspectele care țin de individ:
– gestionarea problemei sursă
– evaluarea capacității de adaptare
– setarea limitelor și evitarea suprasolicitării
– suport social
– prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi
– odihnă, sport, alimentație sănătoasă
– timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație, tehnici de mindfulness)
– deconectare
– reglare emoțională
– angajarea într-un proces terapeutic
Statistici de la noi
Un sondaj realizat in Romania pe parcursul anului trecut, arata ca 4 din 10 angajați au avut un an mai greu în 2021 față de 2020.
O altă statistică mai puțin optimistă spune că 75% din oamenii din organizațiile din România au trecut prin cel puțin un episod de burnout în ultimii 5 ani, în conditiie în care 20% dintre aceștia spun ce nu cunosc destule informații, în așa fel încât să identifice burnout-ul.
